Episcopia din Bălţi
 Istoria episcopiei începe încă din perioada interbelică,
atunci cînd în cadrul metropoliei Basarabiei a fost înfiinţată Episcopia
Hotinului cu reşedinţa la Bălţi, ce avea sub ordine locaşurile religioase
judeţului Hotin, Bălţi şi Soroca.
Prima proiectare a cladirii a fost gîndită de către
arhitectul bucureştean Adrian Gabrielescu care a primit 50 mii lei romîneşti
pentru crearea reşedinţei eparahiale.
Ctitorul reşedinţei episcopale, preasfinţitul Visarion
Puiu, episcopul Hotinului, şi-a dorit o contrucţie grandioasă în cadrul căreia
să predomine motivaţia religioasă.
Lucrările de construcţie a reşedinţei parahiale şi a
locuinţelor monahilor au început 1924. Faţada clădirii a fost gîndită în stil
românesc. Lucrările s-au împotmolit după punerea temeliei şi construirea
subsolului din cauza lipsei surselor financiare pentru continuare acestora. Abia
peste cîţiva ani statul român a alocat 2 milioane de lei pentru ca lucrările să
fie duse la bun sfîrşit, însă proiectul clădirii a fost optimizat. Palatul
proiectat cu aripi laterale largi a fost redus la un edificiu frumos, dar mai
mic. Arhitectorul Mihailescu a elaborat un alt proiect al clădirii într-un stil
neromînesc şi funcţionalist.
În toamna anului 1930 lucrările au reînceput, iar la 24
noiembrie 1932 clădirea a fost sfinţită de căre viitorul ei găzdaş episcopul
Visarion Puiu. Reşedinţa eparhială ia mai adăpostit şi pe alţi episcopi.
Clădirea de pe strada ce poartă numele său, Visarion Puiu, este din piatră şi
cărămidă cu plafon din grinzi de lemn în casete şi cu bolta semisferică a
capelei.
Clădire a are o compoziţie pitorească asimetrică, iar în
jurul ferestrelor, uşilor şi balconului se află tradiţionalele panouri din
stuc. Acoperişul este acoperit cu ţiglă şi smalţ fiind ca un magnet petru
privirea trecătorilor.
În turnul din colţul clădirii se află oranjeria şi
parterul. Interiuorul reşedinţei eparahiale se află în reparaţie.
Edificiul este ocrotit de către stat şi are importanţă
atît istorică cît şi artistică.
Reşedinţa eparhială este în stare bună de conservare şi a
fost restaurată în anii 1990. Clădirea rămîne şi pînă azi un exemplu frumos a
arhitecturii civile interbelice înfruntîtnd cu stoicism construcţiile sovetice
şi moderne ce apar în jurui ei.
| 
